Nota: David imi este prieten de foarte multi ani si este un biciclist avid, care stie regulile de circulatie si le respecta. Pentru ca Alex a renuntat la bicicleta tocmai din cauza altor biciclisti care habar nu au sa circule, l-am rugat pe David sa ne povesteaza cum e cu viata asta de biciclist #prinarad.

Guest post by David.

Am sa incep prin a spune ca viata pe doua roti in Arad este extrem de grea. Nu sunt piste de biciclisti aproape pe niciunde, soferii in trafic sunt neatenti, parcheaza ilegal, nu se asigura inainte de deschiderea portierei, nu respecta prioritatea unui biciclist acolo unde un automobil ar avea-o in mod normal, claxoneaza, injura si fluiera dupa (rarii) biciclisti care circula regulamentar, si lista poate continua.

Normal, exista si exemplele „putrede” ale acestei clase pe doua roti: biciclisti care refuza categoric sa respecte regulile de circulatie, care circula pe trotuar haotic, fac slalom printre pietoni, franeaza brusc in spatele lor pentru a-i speria, trec pe culoarea rosie a semaforului (pentru ca, aparent, pentru ei nu se aplica regulile de circulatie din trafic – ei fiind pe carosabil), nu acorda prioritate, nu cedeaza trecerea, nu opresc la semnele de STOP… si aici lista poate continua.

Mai nou, in Arad, Politia Romana, sectia Rutiera (cred, nu am patit-o), s-a pus pe prins biciclistii de pe trotuar intr-o zona slab circulata pietonal, dar intr-o aceeasi zona in care ei amplaseaza aparate radar, lucru cunoscut de toti soferii: pe strada Victoriei (si nu numai) se fac liniute, intreceri, depasiri de peste doua ori a vitezei legale. Nu mi se pare neaparat in regula ca daca un biciclist circula linistit pe un trotuar larg, cu flux slab pietonal, sa fie luat la rost si amendat, cand langa el la 3 metri, pe carosabil, se circula haotic, cu viteza, si nu de putine ori cu autobuze, camioane si autoutilitare de mare tonaj (excluzand TIR-urile, ele cred ca au interzis pe-acolo, dar am vazut cateva…).

Nu putini au fost cei care s-au plans redactiei unui ziar local ca au luat amenzi de sute de lei pentru ca au circulat pe trotuar in zona mai sus mentionata, pe Victoriei. Asta in ciuda faptului ca cei de la Rutiera ignora 99.9% din automobilele parcate ilegal dupa semnele aferente parcarii interzise. In ciuda faptului ca extrem de multi soferi de masini mici si mari (autobuze!!!) nu respecta culoarea rosie a semaforului, acordarea de prioritate, cedarea trecerii, sau acel mic semn pe care scrie „STOP”.

Pe aceeasi idee, Politia da amenda biciclistilor care circula pe trotuar, dar nu se gandesc ca in Arad exista 1% din infrastructura pistelor pentru biciclisti realizata, si aia defectuos, daca nu dezastruos. Exista un proiect foarte mediatizat in care, de cativa ani, avem promisiuni de la „indragitul” nostru edil ca se vor realiza piste pentru biciclisti. Momentan exista un proiect, si se realizeaza studii peste studii, planuri peste planuri… Cand vor fi puse acestea in aplicare, doar cel de sus poate sti (sau nici el).

Revenind la soferii din trafic si in afara lui, am citit acum cateva zile un articol unde ne era prezentat un exemplu simplu si concret din sutele care exista zi de zi in Arad, cum masini de lux si de conducatori si angajati ai diferitelor institutii ale statului parcheaza unde si cum vor, si nu tin cont de indicatoare, reguli, si multe altele (pe langa ca ingreuneaza traficul, inghesuindu-se sa parcheze si pe stanga, si pe dreapta, pe interzis, pe o strada cu doua benzi, din care poate fi utilizata doar una.

Pe langa asta, multi soferi nu respecta biciclistii in trafic de nicio culoare. Pe pielea mea am aflat asta. Trei cazuri concrete:

• Venind intr-o seara de la serviciu, am venit pe Victoriei, spre Piata Spitalului, ca mai apoi sa continui Cosbuc, sa ies la Primarie in final. Aveam vesta refrectorizanta, far fata si stop spate, ochi de pisica, tot ceea ce era necesar sa fiu vazut in trafic. Inainte de intrarea in sensul giratoriu cu vreo 50m, am incetinit, m-am asigurat ca nu vine nimeni din sensul giratoriu, m-am uitat in spate, era liber, nu venea nimeni, am ridicat manuta stanga pentru a semnaliza si m-am incadrat pe banda care imi permitea o iau la stanga, si mi-am continuat drumul. Mare mi-a fost mirarea cand, de pe strada Marasesti, o blonda la volanul unui bolid de lux, nu mi-a acordat prioritate (eu deja fiind in sensul giratoriu), si am sfarsit sa ma lovesc (dupa manevre de evitare) in bordura trotuarului adiacent. Ca orice sofer normal, am fost injurat si lasat acolo. Nu m-am lovit grav, nu aveam timp si nici chef de scandal pentru ca ma grabeam si eu, si am plecat mai departe.
• Venind in alta seara de la serviciu, avand aceleasi dotari ca mai sus, trebuia sa ma intalnesc cu un prieten la gara. Venind dinspre Vlaicu, la UTA mi-am continuat drumul normal, tot drept, spre gara. M-am asigurat ca nu vine nimeni din stanga si din spate, am trecut de prima trecere de pietoni de pe inceputul strazii Victoriei, si am continuat sa pedalez, cu viteza destul de mica. Un alt bolid de lux, cu o alta blonda la volan, de data asta si cu „smecherasul” aferent ca si co-pilot, asteptau la cealalta trecere de pietoni. Semafoarele erau pe intermitent toate, fiind trecut de ora 23. Vazand din timp ca soferita astepta, am inceput sa pedalez mai tare, sa nu stea omu’ dupa mine (crezand ca asteapta dupa mine sa trec). Cand mai aveam 2 metri pana in intersectie, si avand viteza considerabil mai mare decat atunci cand am intrat in intersectie, se aude un sunet de motor puternic, si vad ca cei care asteptau la trecerea de pietoni accelereaza de mai putin de-i sarea masinii motorul prin capota, si pleaca in tromba, cu mine la nici 1 metru de masina. Ceea ce m-a suparat mai tare e ca l-am vazut pe „smecherasul” cu pricina facand un semn de nepasare din masina, ca si cum eu nu as fi existat pe acel carosabil, si nu as fi existat. Ce conteaza ca daca nu franam la timp, poate bicicleta nu mi se oprea inainte sa se fi intersectat cu masina respectiva, si eu sa fi fost proiectat pe undeva pe sosea sau pe capota masinii.
• Mergand spre serviciu, venind dinspre centru, ma deplasam spre gara. La Podgoria prind rosu, ma incadrez pe a doua banda asigurandu-ma in acelasi timp ca nu ingreunez pe nimeni care vroia sa vireze dreapta, avand verde intermitent. Astept sa se faca verde la semafor, si dupa ce se schimba culoarea, incet-incet, accelerez. Trec de prima trecere si sunt in sensul giratoriu. Cand sa ajung la intersectia cu Iuliu Maniu, un sofer de autobuz de la Pito Trans, urla si claxona pe mine cu ura si nervi. Pietonii aveau verde, eu aveam verde, el avea verde intermitent. Trec, ignor, ma duc mai departe. Nu trec bine de statia de autobuz, soferul revine in forta, accelereaza, deschide portiera si incepe sa urle pe mine cum ca am cedeaza, si ma-njura de mama focului. Dupa ce i-am aratat binemeritatul semn al pacii in lume, mi-am vazut de drum.

Si exemplele pot continua… dar n-are rost…

Asa soferi avem noi in trafic, asemenea oameni au permis de conducere, si asemenea oameni ne dicteaza noua, biciclistilor, cum avem si cum nu avem voie sa circulam. Aceiasi soferi care nu se asigura inainte de a deschide o portiera, si ne proiecteaza in diferite directii. Aceiasi soferi care nu respecta regulamentul de circulatie si conduita, si nu acorda atentie semnelor, intamplandu-se tragedii si accidente (un exemplu recent).

Nu zic, nici biciclistii nu sunt sfinti. Am enumerat la inceput ce fac fiecare, cum circula si cum ruleaza, cum nu respecta nicio regula si nu le pasa. Dar multi oameni (biciclisti si soferi deasemenea) nu se gandesc ca poate isi pun propria viata sau viata altcuiva in pericol, pentru cateva secunde castigate facand o manevra periculoasa.

Tot ce pot spune soferilor (nu ca as fi eu in masura sa ofer sfaturi care deja sunt clar explicate in codul rutier, si de orice fel daca e pana acolo) e sa fie mai atenti si mai ingaduitori cu biciclistii din trafic. Sunt cei mai vulnerabili dintre toate clasele de vehicule, si o mica neatentie il poate costa pe un om daca nu cateva fracturi si contuzii, o viata. Un pic de atentie si respectarea regulilor de circulatie poate insemna o zi de „maine” pentru un biciclist aflat in proximitatea unui automobil. Un pic de respect fata de biciclisti inseamna respect reciproc. Daca ii vei ceda trecerea unui biciclist in trafic, eu zic ca iti va multumi. Cel putin eu asa procedez. Intotdeauna.

Biciclistilor, (la fel ca mai sus, nu sunt in masura, dar e sfat gratis, si spre binele tuturor), echipati-va in primul rand bicicleta, cu far(uri) fata si stop(uri) spate, verificati-va franele, aveti vesta pe voi, sau ceva elemente refrectorizante, fiti FOARTE atenti in trafic, nu mergeti fara maini, nu fiti mai multi pe o bicicleta, nu faceti jaloane pe trotuar, nu franati brusc sa speriati pietonii, si, cel mai important: RESPECTATI NENOROCITELE ALEA DE INDICATOARE SI CODUL RUTIER! Nu e greu sa opresti la un semafor, nu e greu sa te opresti cand vezi CLAR, un semn MARE, ROSU pe care scrie STOP. Nu e greu sa incetinesti si sa te asiguri cand vezi un TRIUNGHI MARE si ROSU, ALB IN INTERIOR, si CEDEAZA NENOROCITA AIA DE TRECERE. Daca un indicator iti arata STANGA, nu fii tu mai destept si fa DREAPTA: S-ar putea sa intri pe contrasens si sa ai o mare problema corporala! RESPECTATI SENSURILE DE CIRCULATIE. Daca vedeti o sageata alba intr-un patrat albastru, inseamna ca sunteti pe o strada cu SENS UNIC. Daca vedeti un semn „MINUS” mare intr-un cerc rosu, inseamna ca mergeti pe SENS INTERZIS. Nu schimbati brusc directia de mers sau circulati pe contrasens. Daca mergeti pe trotuar si sunt multi pietoni, schimbati-va ruta, alegeti carosabilul sau MERGETI PE LANGA BICICLETA. Nu sunt multe semne de circulatie intalnite des pe care trebuie sa le stiti, si nici nu sunt grele. La fel, nici codul rutier nu e foarte greu de invatat, sau nu strica sa-l cititi macar o data. Semnele astea, si respectarea lor, va poata salva viata. Au si ele un sens, au si ele o semnificatie, semnele si regulile astea de circulatie, si pentru noi, biciclistii, ar trebui sa fie si mai pline de sens si respectate: si noi, biciclistii, si soferii, trebuie sa le respectam, fiind pe acelasi carosabil.

Sper ca articolul asta sa fie citit si sa sensibilizeze soferii si biclistii, si inca mai sper ca Politia Rutiera sa aplice aceleasi amenzi drastice soferilor mai sus exemplificati si nu numai, care nu respecta regulile de circulatie si se cred un fel de „terminator in aplicatie” pe soselele Aradului. Dar probabil a doua parte a frazei de mai-nainte e la mare… mare… mare… mare distanta…

Si haideti naibii odata cu pistele alea pentru biciclisti!!! Exista o vorba: „doar prostii gasesc scuze, cei destepti gasesc solutii”! Edilii nostri ce fac?