Va spuneam in urma cu cateva zile ca duminica vom Descoperi Aradul (Manastirea Radna si Cetatea Soimos). Bineinteles, duminica dimineata la ora 7 (si un pic) am ajuns in fata Garii unde ne asteptau zambitori (si somnorosi) Daniel, Costi, Claude si inca o mana de oameni. Pana pe la 7:30 ne-am strans 24 de persoane. Biletele de tren au costat 5.20 lei per adult (si nu am primit reducere de grup pentru ca sunt niste reguli foarte crete, de care, evident, nu stiam).

La 7:50 am plecat spre Radna. Am ajuns dupa 50 de minute pe care le-am urat din tot sufletul. Personalul avea 2 vagoane in care am stat fix ca si sardelele… superb. Sa ne traiasca CFR!

In gara Radna am facut prima poza de grup. Apoi am mers la Manastirea Radna. M-am bucurat enorm ca am reusit sa gasesc un breloc cu Sf.Cristofor (patronul calatorilor). Am facut poze in biserica si de acolo am mers in spatele bisericii; unii au urcat pe drumul Golgotei (de unde se culeg Lacrimile Maicii Domnului in septembrie), altii am stat la racoare.

A urmat plimbarea, pe sosea, spre Soimois. 5 km. Prin soare. Cu masini si TIR-uri venind din fata. Pe un soare de simteai ca te arde si prin haine.

Am facut o pauza de cafea/apa/suc la poalele dealului si apoi sus, la cetate. Unii (mai sprinteni) au luat-o pe drumul scurt. Astia mai batrani am luat-o pe drumul lung, lejer, si putin pe la umbra. Am gasit fructe de padure, pe care le-am si incercat. Am facut un popas in poenita inainte de a ataca cetata.

In cetate bucatarii au pregatit mancarea. Am contribuit si eu cu vreo 4 cartofi curatati, o ceapa si un ardei taiat.

La un moment dat, ne-am gandit (cu Alex) sa exploram cetatea. Si ne-a placut ce am vazut. Am mai fost la Soimos de cateva ori dar niciodata nu am mers chiar peste tot in jurul cetatii.

La ora 16, dupa un pranz fierbinte si gustos, am adunat tabar, am ecologizat zona si am plecat spre gara. Evident, fiecare pe drumul dorit; noi, tot pe drumul lung. La poalele dealului, pauza de apa/suc, ceva rece.

Apoi, din nou, 5 km pe jos, prin soare, pana la gara. Macar spre casa am stat jos in tren, pentru ca…a avut 3 vagoane.

Mereu mi-a placut biserica de la Radna. E un sentiment placut, linistitor. Si este racoare. Iar Cetatea Soimos, desi de mult o ruina, este inca impunatoare.

A meritat trezirea la 5:45, cafeaua facuta cu apa ramasa prin casa (pentru ca duminica dimineata a ramas tot Aradul fara apa), drumul prin soare…caldura. O gasca de 24 de nebuni (din care cunosteam cam un sfert, dar nu e bai ca ne-am imprietenit toti).