Guest post de Calina Popovici

Când am ajuns în faţa primăriei din Viena, unde e şi (zic eu) cea mai cunoscută dintre Pieţele de Crăciun din zonă, s-a făcut brusc linişte.

Grupul nostru era destul de mare, am mai călătorit şi prin alte părţi, nu era prima “aventură” de acest gen şi totuşi, să vezi Piaţa de la Crăciun de la Viena în toată splendoarea ei… Am rămas uimiţi cu toţii. Ştiam de atunci că aparatele foto, cât erau ele de bune, telefoanele, oricât de moderne, nu vor reuşi să prindă clipa, dar oricum am încercat cu toţii 🙂

De fapt, cum aveam să aflăm în curând, nu e doar o singură piaţă de Crăciun, ci sunt mai multe: în faţa primăriei – ştiaţi că primăria se cheamă Rathaus? Mie mi-a sunat extrem de comic, făcând o combinaţie între germană şi engleză şi având ca rezultat “Casa Şobolanilor” , la Schonbrunn, la Belvedere, în piaţa Maria Theresa.

Deşi toate sunt organizate cu ocazia sărbătorilor, bineînţeles, în fiecare poţi găsi ceva diferit faţă de celelalte. Spre bucuria noastră, am găsit tot felul de dulciuri, ciocolată, mere în caramel, găletuşe cu vată de zahăr, castane, ştrudel, turtă dulce, cât şi alt fel de “bunătăţi”, decoraţiuni pentru brad, bijuterii hand made, genţi, vederi, jucării şi alte sute de obiecte de vânzare.

Bineînţeles, după ce te plimbi şi te uiţi la toate, te cam prind frigul şi setea, aşa că te poţi încălzi la alegere cu vin fiert, punsch de mere, portocale, rom şi aşa mai departe. Ce mi s-a părut mie o găselniţă drăguţă şi practică în acelaşi timp, când cumperi băutura, primeşti şi o cană inscripţionată cu locul de unde ai cumpărat-o (în fiecare an este alt model de cană şi în fiecare dintre pieţe este altfel). Dacă îţi place, o păstrezi, dacă nu, o duci de unde ai primit-o şi primeşti înapoi vreo 2 euro. Trebuie să vă mărturisesc că eu am păstrat vreo 3, cam una din fiecare piaţă 🙂

În cele 3 zile pe care le-am petrecut la Viena, am văzut foarte multe: am fost la Schonbrunn, la Belvedere, am văzut Parlamentul, statuia lui Mozart, sera cu fluturi, am fost la Prater unde ne-am şi dat cu Marea Roată Vieneză, care te ridică la peste 60m în aer … oare de unde am avut aşa de mult curaj? Ne-am simţit pe rând, mari cunoscători de artă, când am văzut tablouri de Van Gogh şi de Klimt, turişti autentici, când aproape că tot ce vizitam vedeam doar prin obiectivele aparatelor foto, cetăţeni vienezi, când după ce ziceam singurele cuvinte pe care le ştiam în germană, ni se răspundea tot în germană, în timp ce altor turişti în aceeaşi situaţie li se răspundea în engleză. Probabil, ţine de atitudine, nu-i aşa?

Ne-am întors cu câteva sute de poze, ciocolată Mozart, jelly mice în loc de jelly bears, vederi şi bineînţeles brichete. De obicei, când vin de undeva, încep imediat să pun la cale următoarea aventură. De data aceasta, totuşi, cred că o să mai aştept şi o să mă bucur de cea mai frumoasă aventură de până acum, excursie şi poveste în acelaşi timp, din Piaţa de Crăciun de la Viena.

>>poze gasiti aici