Am trecut de nenumarate ori prin Deva, cu trenul, si am vazut in zare Cetatea Devei. Imi doream sa ajung sa o vizitez iar acum am avut ocazia. Daca tot am luat la rand site-urile arheologice la dus si la intors din Straja, Deva a fost o alegere super!

Pentru ca Alex mai fusese pe aici , am decis sa urcam pe jos, urmand una dintre potecile (foarte) lente. Pentru ca eu ca de obicei ma imbrac ca o ceapa – in ideea ca sus oricum e frig! si a fost – pe drum am dat jos pe straturi…ca sa le iau innapoi pe mine cand am ajuns in varful dealului. Si intre timp a inceput si sa picure.

Urcusul e usurel. Se fac 30-40 min, depinde de cat te opresti sa faci poze. Poteca aleasa de noi – cea din dreapta – este mai frumoasa si trece printr-un tunel si prin doua porti ale cetatii. Varianta pentru cei fara chef de facut miscare este “telecabina”. 6 lei / un drum / adult sau 10 lei dus-intors. Noi am luat-o la coborire pentru ca ploua si nu am avut chef sa ajungem leoarca jos.

Cetatea Devei dateaza din sec XIII si a fost construita pe locul unei asezari dacice. A trecut pe rand prin posesia unor familii importante, iar apoi a ajuns la austrieci. A fost parasita pana in 1817 cand a fost restaurata de imparatul Francisc I.

In timpul rascoalei din 1848, cetatea a fost ocupata de o garnizoana de soldati austrieci. Distrugerea cetatii s-a produs cand a explodat depozitul de munitii.

Nu se percep taxe la intrare in cetate. Dar nici nu sunt panouri explicative (unul singur am vazut). Din pacate accesul in cetate este limitat.

M-au impresionat zidurile ramase pana am ajuns la cetate (imediat dupa ultima poarta de pe drum). Iar peisajul spre Deva si mai departe spre Carpati este superb. Pacat am prins noi vreme aiurea.

Cum ajungem in Deva

Din fericire, in Deva se poate ajunge si cu trenul, in cazul in care nu aveti masina sau nu va face placere sa inchiriati una. Spre cetate…cred ca ar fi bine sa urmariti marcajele din oras (nu ca le-am vazut prea des). Am remarcat ca cetatea se afla pe drumul spre Arad deci a fost relativ simplu de dibuit si am avut GPS-ul din dotare. In plus, la cat e de mare Dealul Cetatii, e cam greu de ratat.

Nu v-as sfatui sa urcati vara in miezul zilei. Asadar, alegeti fie dimineata, fie seara; iar daca se poate mergeti primavara. Eu am vazut floricele prin copaci si pe jos si mi-a fost foarte drag sa urc. Sunt ferm convinsa ca in Aprilie e si mai frumos aici.

Mie mi-a facut o mare placere sa urc la Cetate. Iar Cetatea este impresionanta si se pastreaza foarte mult din ea (in comparatie cu Soimos, aflata in apropiere pe drumul spre Arad , si care este cam “golasa”).