de Cristina Sabau

Am ratat editia cu nr 1 din Arad, dar nu am vrut sa ratez Lecturi Urbane Lipova.

Pentru ca “Lecturi urbane” a reinviat in mine acea liceanca care citea in picioare, in tramvai, in drum spre scoala sau invers, spre casa, citeam in parc, in pauzele de la scoala, chiar sub plapuma cu lanterna, mult timp dupa ora de culcare. A reinviat acel copil care strangea banii de buzunar de la parinti, de la colindat, de la ziua ei, si ii dadea pe carti.

Imi aduc aminte cu drag perioada cand a inceput explozia de carti, la cativa ani dupa Revolutie. Erau mese pliante insirate de-a lungul bulevardului in Arad, in Timisoara-Piata Operei era pestrita de tarabe care mai de care pline de carti. Erau mese cu volume editate recent, cu coperti lucitoare, cu designuri moderne sau… volume vechi, prafuite, uitate in cine stie ce colt al unei case si readuse acum pe mesele anticarilor …oriunde intorceai capul vedeai carti.

De asemenea imi aduc aminte cu drag cum la Libraria Corina ,care, avea si anticariat pe vremea aceea, am gasit pe randul de jos al unei biblioteci Fiul risipitor al lui Radu Tudoran, am pus mana pe carte si nu am mai lasat-o, de frica sa nu mi-o ia nimeni, desi nu mai era nimeni le langa mine in librarie. Am fost intrebata de ce nu vreau sa schimb biblioteca din sufragerie, care are saracuta vreo 30 de ani de viata ….simplu, pentru ca nu am unde sa pun cele 1500-2000 de carti pe care le-am cumparat in acea perioada si nici nu vreau sa renunt la ele.

Ca sa contiui incursiunea in trecut, imi aduc aminte cum au inceput sa apara reeditari de scriitori celebri cu coperti imbracate in piele ecologica si titluri aurii. O astfel de carte am cumprat-o din Timisoara din banii care ii primisem de la mama sa imi petrec o saptamana de vacanta la bunica mea. Parca am si acuma imaginea carti in fata ochilor: Umberto Eco, Numele Tradafirului.

A fost perioada de glorie a cartilor…ca apoi incet incet sa dispara tarabele de pe bulevard, Piata Operei sa se goleasca …si lumea sa inceapa sa uite. Eu umplusem pana la refuz biblioteca mamei si incet incet m-am oprit si eu atat din a cumpara carti cat chiar de a citi.

Lecturi Urbane mi-a adus aminte sa citesc si le multumesc pentru asta.

(c) foto Cristina Puscas